Introspecţie

Când totul se transformă în cenuşă, ceva mai rămâne întreg...
Acel întreg eşti tu însuţi, completat încă o dată de momentele în care gândul din spatele gândului tău este pozitiv.
Poate fi cineva nevinovat vreodată? Sau suntem cu toţii născuţi cu seminţa ticăloşiei în noi?
Viaţa nu se împlineşte prin uitarea suferinţei ci prin zilnica transformare a mâhnirii în înţelegere, a cruzimii în dulceaţă.
Poate oare cineva să fugă de adevăr? Adevărul suportă orice.

Check In

"Check In" este, cred, în contemporaneitate, cel mai folosit! Şi nu ca şi cuvânt, ci ca acţiune în sine.
De când cu "aifoanele", BB-urile şi alte telefoane mai deştepte decât posesorul, toată lumea poate afla cam cât aer respiri pe minut şi, cel mai important, UNDE!
De exemplu, te trece grav la baie şi, în toată graba, tot ce mai reuşeşti este să îţi iei telefonul cu tine. Imediat după ce-ţi dai pantalonii jos, check in: X-ulescu Y-lescu is on WC. LIKE! Astfel, la sfârşitul săptămânii, prietenii de pe feisbuc au o evidenţă în legătură cu digestia ta. Dacă bei în fiecare zi Activia, ai pus-o! 14 zile îţi bagi prietenii în ceaţă la matematică.
Trebuie să recunoşti că toată lumea aşteaptă, cu spume la gură, să vadă unde îţi bei cafeaua în fiecare zi şi, cu cât bei mai multe cafele în cât mai multe locuri eşti mai adevărat! Deja nu mai mergi undeva pentru că îţi face plăcere, ci mergi ca să vadă ăla sau aia că ai fost acolo unde îi place lui/ei. Ăăăă?....JMecher! Nu toată lumea poate!
Când te întorci acasa, stai ca boul, te uiţi la check in-uri ca să vezi pe unde ai fost şi mai ales ce zic ceilalţi (cool! super scumpa! foarte tare frate!) şi rânjeşti mulţumit şi îţi spui în gând "Ce mai mor de ciudă fraierii!". Acum poţi dormi liniştit... Check in: X-ulescu Y-lescu is in pat, se odihneşte-n pace!

Eu cu cine votez?

Au mai rămas 33 de zile până când va trebui să ne alegem primarul! Aceia dintre noi care încă nu sunt hotărâţi cu cine să voteze studiază terenul.
Menţionez că este important să vă prezentaţi la vot! Chiar dacă votaţi greşit şi se anulează. Spun asta, pentru că  mulţi nu ştiu că votul lor poate fi folosit de către partide în favoarea lor dacă nu se prezintă la vot. Plus că, pe urmă, românului îi place să se plângă că toate merg prost în oraş şi în ţară, dar de ce atunci când trebuie să contribuie şi el la schimbare, se sustrage? "Toţi sunt la fel", "Toţi ne fură" etc. Şi dacă toţi sunt la fel, ne mutăm din ţară?
Personal, atunci când am căutat omul pe care să îl aleg să mă reprezinte, am căutat să fie un om cu experienţă, cu dedicare, care să aibă capacitatea şi, desigur, posibilitatea de a aduce progres oraşului meu! Am căutat un om care să creeze o punte între locuitori şi serviciile publice, între cei prosperi şi cei care au nevoie, între cei care vor drepturi şi cei care vor libertăţi! Un om care să ofere siguranţă, solidaritate şi respect, pentru că primarul este al oamenilor şi nu oamenii ai primarului!
Sunt de părere că atunci când votezi, trebuie să votezi pentru că simpatizezi omul, candidatul în sine şi nu partidul din care face parte.
Ţin minte, când eram în liceu, profesorilor mei li se impunea cu cine să voteze, erau înscrişi în PSD de către directoarea liceului, doar pentru că...aşa dorea ea! De parcă în cabina de vot era ea acolo şi putea să vadă cu cine voteză fiecare! Ca şi candidat primeşti voturi pentru ceea ce ai făcut, pentru cine eşti, pentru încrederea pe care oamenii o au în tine.
Dar există şi acei candidaţi care au ca motto "Scopul scuză mijloacele" şi se pretează la tot felul de gesturi josnice pentru a atrage electoratul.
Nu am fost surprinsă atât cât am fost scârbită să aflu de felul în care îşi atrag voturi doi dintre cei patru candidaţi la funcţia de primar în oraşul meu natal.
Unul dintre ei, din partea PSD, profesor de matematică la Şcoala Generală, organizează şedinţe cu părinţii în cadrul cărora le cere acestora să îl voteze, promiţându-le în schimb note mari pentru elevi.
Ce exemplu le este dat copiiilor în şcoală? Ce fel de oameni vor ajunge aceştia? În ce fel respectă profesorii rolul lor de model în viaţă pentru elevi? În ce manieră îşi exercită ei dreptul şi obligaţia de a ajuta elevii să se dezvolte? Deşi are ca slogan "Corectitudine şi Profesionalism", este renumit pentru cum lua plicuri cu bani în WC-urile şcolii la bacalaureat şi  campania lui constă în a-şi trimite oamenii să scrie "hoţu'" pe afişele adversarului.
Un al doilea, de data asta de la PD-L, a fost deputat PNL si a migrat în ultimul moment din cauză că partidul lui avea un alt candidat la funcţia de primar şi el dorea neapărat să adereze el la funcţie. Campania lui se desfăşoară la biserica penticostală, unde îşi obligă şi îşi ameninţă "fraţii şi surorile" să îl voteze.
Sunt sigură că exemplele de mai sus de regăsesc şi altundeva, în alte forme, iar noi rămânem dezorientaţi şi cu un gust amar.
De ce nu pot fiecare să se concentreze aupra planurilor pe care le au şi să câştige încrederea oamenilor prin ceea ce sunt cu adevărat?  Iar dacă nu au suficiente calităţi şi posibilităţi pentru o funcţie, de ce trebuie să tragă cu dinţii şi să fie superficiali şi lacomi?

Eu ştiu cu cine votez! Voi ştiţi?

Amintirile din parc

Se stiau de ceva timp, dar nu se cunosteau atat de bine pe cum credeau...
Ea era linistita din fire, ii placea sa aiba mereu rabdare...cine s-a gandit vreodata ca rabdarea poate deveni un defect?
Putini oameni reusesc sa puna suflet in tot ce fac si in tot ce daruiesc, asa cum o facea ea. Se bucura mai mult sa daruiasca decat sa primeasca, iar lucrurile simple ii umpleauu mereu inima de bucurie si ochii de lacrimi.
El...intr-un continu proces de schimbare, mai mult teoretic, pentru ca era un tip mult prea indiferent si neganditor incat sa isi doreasca cu adevarat ceva...probabil prezentul era tot ce conta pentru el, insa nici pentru asta nu isi deschidea suficient ochii sa vada ceva ce probabil isi dobandise cu usurinta si tot cu usurinta va pierde...
Vorbeau din cand in cand...dar cuvintelor le lipsea esenta si transformau frazele in taceri asurzitoare.
Ea si-ar fi dorit sa il auda mai des...sa-i povesteasca din suflet, ca altfel nu stia. Prima data a crezut ca era cea mai importanta pentru el, dar probabil il prinsese cu chef de vorba, atata tot...
Isi amintea ca odata, ii daruise cel mai frumos buchet de liliac...atat de frumos incat a facut-o sa planga de bucurie. Isi amintea atat de bine...
Vrusese si ea o data sa ii daruiasca un album... Avea un fluture colorat pe coperta si din prima cand il zarise la standul de ziare s-a gandit la el... A inceput sa ii bata inima, "albumul asta ar fi perfect", s-a gandit. I-a stat sufletul la gura din clipa in care l-a vazut si pana in clipa in care a aflat ca...nu era chiar genul lui de muzica.
Isi asumase riscul raspunsului pe care el i l-a dat, insa nu intelegea cum putea sa nu iti placa ceva ce nici nu stii cum este? Cum puteai sa nu te gandesti ca, poate, principalul motiv pentru care avea sa iti daruiasca acel album era coperta? Un element semnificativ...

Toate aceste amintiri i s-au furisat in minte in timp ce strabatea aleea din parc. A ajuns apoi acasa si a uitat totul in clipa in care el, cel pentru care era pe primul loc in suflet si in lume, i-a deschis usa, a strans-o cu caldura in brate si, sarutand-o pe frunte, i-a spus: "Ai ajuns, iubita mea! Mi-a fost dor de tine!"

Jurnal de weekend

"În fiecare dintre noi este un ceasornic ascuns şi, ca să faci dragoste, arătătoarele ambilor inşi trebuie să indice aceeaşi oră la acelaşi timp. Două persoane care sunt împreună şi se iubesc mult trebuie să-şi potrivească arătătoarele, cu răbdare şi perseverenţă, cu jocuri şi reprezentaţii "teatrale", până când înţeleg că a face dragoste e mai mult decât o întâlnire"

 (Paulo Coelho) 

De vorbă cu Ovidiu Bojor

"Imaginaţi-vă viaţa ca o oglindă în care vă reflectaţi" 

Doctorul în farmacie Ovidiu Bojor ne învaţă cum să trăim mai mult şi mai bine prin simpla schimbare a obiceiurilor alimentare şi prin folosirea remediilor naturale.

La venerabila vârstă de 87 de ani, Ovidiu Bojor are o viaţă activă zi de zi. În fiecare dimineaţă, merge la sediul „Patronatului Planta Romanica" în calitate de preşedinte şi lucrează la diferite proiecte. Se mândreşte cu faptul că, recent, a scos pe piaţă zece ceaiuri medicinale pentru diferite afecţiuni.

Discuţia s-a axat pe cât de important este să ai un echilibru în tot ceea ce faci. De altfel, plecând de la această idee, Ovidiu Bojor a început să aplice, în urmă cu peste 30 de ani, regula celor trei de opt: opt ore de muncă, opt ore de odihnă activă şi opt ore de somn.

După ce am citit întregul articol, care este mai lung, am hotărât să împart cu dumneavoastră câteva idei, care mie mi s-au părut foarte interesante şi adevărate.

• În opinia dumneavoastră, ce obiceiuri ne scurtează viaţa?

Există şapte elemente care îşi pun amprenta negativ asupra calităţii vieţii.

Pe primul loc, se află invidia. Trăim vremuri în care invidia a atins proporţii colosale, în sensul că roade dacă cei de lângă noi au mai mult sau sunt mai buni în ceea ce fac. Însă trebuie să se ştie că atunci când te bucuri de binele celui de lângă tine, acest bine se întoarce la tine.

Pe locul doi se situează lupta neloială pentru existenţă. Darwin a descris legea selecţiei naturale, dar nu  a prevăzut-o şi pe cea a selecţiei artificiale. Astăzi, indivizii cu înzestrare intelectuală şi morală modestă îi răpun pe cei dotaţi superior sub raport intelectual şi etic. Iar rezultatul selecţiei artificiale constă în faptul că cei răi se înmulţesc.

Pe locul trei se situează goana după bani, ce reprezintă şi un punct integrat al selecţiei artificiale. Însă această fugă după acumularea de bunuri materiale are un preţ: uzura fizică şi psihică. Pe locul patru, se situează schimbarea bruscă a modului de viaţă (muncim prea mult, suntem sedentari şi ne odihnim foarte puţin).

Pe locul cinci se află suprapoluarea (ne intoxicăm voit cu tutun, alcool, cafea, alimente produse prin mijloace chimice şi manipulate genetic), iar pe locul şase se află îndepărtarea de natură.

Locul şapte şi ultimul este ocupat de greşelile pe care le facem sub aspect moral şi religios. Să vă explic. Carnea animalelor pe care le ucidem şi le consumăm ascunde „moartea", deoarece proteinele şi grăsimile favorizează nenumărate boli. În plus, s-a constatat că animalele carnivore sunt mult mai agresive decât ierbivorele, după cum şi oamenii care consumă carne sunt mai violenţi decât cei care au o alimentaţie compusă din fructe, legume, cereale, seminţe, ouă şi produse lactate. Dacă totuşi nu se poate renunţa la carne, măcar să se prefere carnea slabă de pui şi de curcan (fără pieliţă) şi peştele.

• Rata depresiilor a crescut mult în ultimii ani. De ce ne este tot mai greu să ne bucurăm de lucrurile din jur? 

Starea de bine depinde de forul interior al fiecărei persoane. Vestea bună este că acest for interior se poate autoeduca şi schimba, dacă există bunăvoinţă. Iar schimbarea forului interior este un lucru mare. Echilibrul interior înseamnă  stabilirea unei armonii între creier, sentiment şi reproducere şi alimentaţie. Acest echilibru se asociază cu dragostea celor din jur.

• Cele 7 „porunci" ale lui Ovidiu Bojor 

1 Nu fi invidios! Un filosof antic spunea că invidia roade pe invidios precum rugina roade fierul. Maxima aceasta spune tot despre efectul acestui sentiment.

2 Nu lupta neloial pentru existenţă! În prezent, indivizii mai puţin înzestraţi intelectual îi răpun pe cei dotaţi superior sub aspect intelectual.

3 Nu fugi după bani! În caz contrar, vei ajunge să ai un stil de viaţă alert care antrenează după sine o alimentaţie improvizată şi vei face exces de stimulente şi de excitante.

4 Nu-ţi schimba brusc modul de viaţă! Se pot produce dereglări cu repercursiuni majore asupra organismului.

5 Nu te otrăvi! Nu fuma, nu consuma alcool şi evită alimentele produse prin mijloace chimice.  

6 Nu te îndepărta de natură! Nesocotirea conceptelor de bază ale celor zece porunci înseamnă îndepărtarea creaţie de Creator.

7 Nu greşi sub aspect etic şi religios! Aceste greşeli se răsfrâng asupra noastră şi ne scurtează viaţa.

U Cluj - CFR, un meci de 28 de minute!

Când are loc un meci între cele două echipe, clujenii se trezesc de dimineaţă cu tot felul de presentimente. Mereu, mereu se întâmplă câte ceva...negativ, vreau să zic!
De obicei problema sunt suporterii, ei crează scandalurile sângeroase, fără să exagerez când spun asta!
Suporterii U sunt consideraţi huligani în adevăratul sens al cuvântului... Nu ştiu ce să zic... Sunt, într-adevăr...diferiţi! :)) Îşi iubesc mult echipa şi, înainte de fiecare meci, iau cu asalt diferite străzi, exprimându-şi până la răguşeală dragostea pentru U şi dispreţul sau chiar ura pentru adversari.
Când am ieşit aseară de la muncă, pe Eroilor, trecând pe lângă ei,  îmi cam legam în cap idei despre cum va fi la meci diseară. 
Mare mi-a fost însă mirarea să văd că nu au fost ei cei care au iscat scandalul de pe stadion.
De aici...câte capete, atâtea păreri!


Personal, nu sunt suporter al niciuneia dintre echipe. Majoritatea îl acuză pe Bornescu, portarul de la U, că nu ar fi trebuit să aibă acea ieşire. Dar cine a iscat scandalul defapt?


Ricardo Cadu se numeşte şi este căpitanul echipei CFR Cluj. Din punct de vedere tehnic, da, arbitrul trebuia să îi acorde un cartonaş galben sau  amendă pentru instigare la violenţă şi portarul U nu trebuia să aibă  nicio reacţie.
Dar din punct de vedere etic? Din punct de vedere al civilizaţiei şi corectitudinii personale?
Să nu uităm că este vorba despre fotbal şi ceea ce simt jucătorii şi suporterii în asemenea momente, cei care nu au o pasiune pentru acest sport nu pot să ştie, aşa că, nu trebuie să judece. 
Cadu ştia foarte bine ce face, ştia foarte bine cum sunt suporterii U, nu trebuia să se ducă în faţa galeriei şi să le arate sigla CFR cu mâna pe inimă! Şi-a meritat-o, părerea mea...
Când te uiţi la un meci între echipe internaţionale, vezi că de fiecare dată când dau un gol, jucătorii se bucură în faţa galeriei lor, lor le mulţumeşte, ei îi aplaudă şi aşa mai departe. De ce a trebuit Cadu să fie sfidător şi să îşi acorde atâta importanţă când ştia atât de bine că gestul său va crea, pe de-o parte sau alta, un scandal?


U Cluj este oricum echipa Clujului şi asta o ştiu şi CFR-iştii şi suporterii lor şi toată lumea. Degeaba disperă Paszkany că protejatul lui a fost lovit până şi de bodyguarzii care trebuiau să îi ofere protecţie... Da, l-au lovit şi bodyguarzii, pentru că aproape toţi din Cluj ţin cu U, l-a lovit până şi maseurul de la U, l-au lovit toţi şi s-ar mai fi găsit încă atâţia care să-şi dorească să-l lovească.
Plus că, am impresia că asta nu se va încheia aşa...vor fi continuări ale incidentului.
Printre comentariile la articole, am găsit o acuzaţie interesantă

"PACAT DE CEEA CE S-A INTAMPLAT, NU ESTE IN FIREA ARDELENILOR SA FACA ASTFEL DE LUCRURI, DE VINA SUNT MITICII DE LA "U". CLAUDIU NICULESCU AR TREBUI SA SA-SI REEVALUEZE PRESTATIA LUI DE CAND A INCERCAT SA JOACE IN GERMANIA, DIN CATE IMI AMINTESC NU PREA ....A CONFIRMAT! UNA ESTE SA JOCI LA DINAMO, SA FII CEL MAI BUN SI ALTA ESTE SA JOCI AFARA, SA-TI ARATI ADEVARATA VALOARE, FARA SPRIJIN, SA FII APRECIAT DOAR PT. TALENTUL TAU. SPRE DEOSEBIRE DE EL, CADU ESTE UN MARE FOTBALIST INDIFERENT PE CE MERIDIAN AR TREBUI SA JOACE!"

Oare unii oameni chiar sunt de părere că Niculescu îi antrenează să se bată pe teren?
Nu contest că ardelenii nu sunt diferiţi de cei din sud când vine vorba de calm, dar oameni suntem toţi! Fiecare avem momentele noastre de furie, ca şi Bornescu, momentele noastre de nesimţire ca şi Cadu şi toate celelalte stări posibile, indiferent că suntem din Cluj, Bucureşti sau Paços de Ferreira!